Amiotrofia spinala (AMS) este o boala genetica, autosomal-recesiva, neuromusculara, degenerativa, datorata lipsei proteinei SMN (survival motor neuron) de la nivelul neuronilor motori din coarnele anterioare ale maduvei spinarii. Boala, de cauza genetica precizata din anul 1995 (deletia homozigota a genei SMN1 de la nivelul cromozomului 5, pozitia 13.2), se manifesta prin hipotonie si areflexie, in special proximale, avand, in cele mai multe cazuri, o evolutie rapida, defavorabila (deces).
AMS a fost descrisa, pentru prima data de catre Werdning si Hoffman, in jurul anului 1890, dar, a ramas o boala cu etiologie necunoscuta pana in anul 1995, atunci cand, progresele geneticii au facut posibila stabilirea exacta a disfunctiei si, ulterior, incepand cu anul 2011, cautarea si, in final, gasirea unui tratament modificator de boala, incepand cu aprobarea Spinraza (nusinersenului) de catre FDA, in 16 decembrie 2016.
Lipsa genei SMN1 (a carei citire si apoi transcriptie, la nivel ribozomal, este urmata de sinteza proteinei SMN) este, partial compensata de gena SMN2 (care exista intr-un numar variabil de copii, la nivelul aceluiasi cromozom 5), transcriptia ei ribozomala fiind urmata de sinteza a doar 10% din cantitatea de proteina SMN sintetizata de gena SMN1.
Deficitul consecutiv de proteina SMN se manifesta prin incetinirea transmiterii impulsului nervos, prin neuronul motor, moartea accelerata, prin apoptoza, a neuronului motor, atrofia si fibroza musculaturii striate (inclusiv a celei diafragmatice si intercostale). Cu cat numarul de copii ale genei SMN2 este mai mare, in general, AMS se manifesta clinic mai favorabil, lipsa genei SMN1 si a proteinei SMN fiind mai bine compensate. Totusi, exista si exceptii, fiind cunoscuti pacienti cu AMS tip I, cu evolutie defavorabila, avand 4 copii ale genei SMN2…
Conform legilor Mendeliene, o boala cu determinism genetic, atozomal recesiva, are o sansa de transmitere catre descendenti de 25% (parintii fiind purtatori sanatosi), 50% de transmitere a mutatiei la nivelul unui singur cromozom (purtatori sanatosi, nu fac boala dar o pot transmite descendentiilor) si 25% de a nu avea nicio disfunctie genetica (complet sanatosi). Intre unul din 40 pana la unul din 60 de europeni sunt purtatori sanatosi ai mutatiei.
In Romania sunt diagnosticati peste 120 de pacienti cu AMS, proportia copii adulti fiind aproximativ de 1 la 1. Avand in vedere ca tipul I are o evolutie rapid defavorabila, numarul de pacienti supravietuitori, cu tipul I este foarte mic, cu mult sub incidenta naturala. Majoritatea pacientilor romani cu AMS se incadreaza in tipurile II si III de boala (prevalenta de peste 90%, desi incidenta este sub 50%).
Sunt descrise 5 tipuri de AMS, pe baza debutului si a evolutiei clinice, cele mai multe cazuri incadrandu-se in asa numitul tip I, cu debut la 0-6 luni de la nastere (peste 50% dintre toate cazurile de AMS).
Tipul 0 debuteaza in perioada intrauterina, se manifesta prin hipotonie extrema, majoritatea cazurilor murind inainte de nastere sau, in primele saptamani, dupa nastere.
Tipul I (55-60% din toate cazurile) are o evolutie severa, fara aplicarea unor standard riguroase de ingrijire, peste 85% dintre pacienti murind pana la 20-24 de luni de la nastere. Decesul pacientilor AMS cu tipul I se datoreaza, cel mai frecvent, complicatiilor respiratorii (infectii, aspiratie continut digestive, etc), nou nascutii si copiii avand disfunctii respiratorii variabile (de la o usoara desaturare in oxigen a sangelui arterial si pana la imposibilitatea de a expectora produsul de secretie a celulelor mucoase, de la nivelul arborelului respirator). Pacientii cu AMS tip I nu achiztioneaza niciodata pozitia sezanda, nu se pot rostogoli singuri in pat sau au o capacitate extrem limitata de face miscari antigravitationale.
Tipul II de AMS (aproximativ 30-35% dintre cazurile diagnosticate) debuteaza in jurul varstei de 7 luni, achizitioneaza pozitia sezanda, isi pot mentine capul pe linia mediana dar, nu vor merge niciodata autonom. Speranta de viata la tipul II de AMS poate atinge varsta adulta, dar, aproape 100% dintre pacienti dezvolta scolioza, de grade diferite de severitate (datorita pozitiei sezande, aparitiei contracturilor musculare, dar si a retractiilor si fibrozei ligamentare).
Tipul III de AMS (10-15% dintre toate cazurile), descris de catre Kugelberg si Welander, debuteaza dupa varsta de 18 luni (IIIa) sau 36 de luni (IIIb), achizitioneaza mersul, au o speranta de viata apropiata de populatia generala, dar, pot pierde locomotia, in jurul adolescentei (in proportie variabila) si dezvolta o serie de complicatii de tipul scoliozei, tendinta la obezitate (avand tendinta de a-si limita efortul), deformari ale posturii si ale mersului.
Tipul IV sau tipul adult de AMS debuteaza dupa varsta de 30-40 de ani, insotindu-se de disfunctii usoare sau moderate, neuromusculare. Speranta de supravietuire se suprapune celei din populatia generala.